CĂLĂTORIA MEA
Sunt momente în viață când este de ajuns să se clatine puțin lumea în care ai crescut și pe care ți-ai creat-o, iar credințele să ți se zdruncine pentru a începe să ștergi lentilele prin care ai privit până atunci.
Da, un moment critic, existențial care te îndeamnă să ștergi și să reconfigurezi tot ceea ce ai învățat și să te provoace să găsești un alt drum cu noi înțelesuri despre viață, cu noi oameni și evenimente care să te susțină în noua ta CĂLĂTORIE.
Totul a început în anul 2017 și, privind înapoi cu ACCEPTARE, nu pot decât să MULȚUMESC și să FIU RECUNOSCĂTOARE pentru faptul că astăzi am o nouă înțelegere, o nouă viziune și abordare despre viață și oameni, ceea ce nu face altceva decât să mă împuternicească să ofer mai departe din tot ceea ce pe mine m-a ajutat.
Prima “deschidere” către necunoscut a fost într-o seară târzie de decembrie, zic eu binecuvântată, din anul 2018, purtând o discuție cu o pietenă despre “pierderi” în viață și cum putem merge mai departe fără a ne lăsa doborâți.
Apoi, au avut loc căutări de informații sugerate. Și…BUMMM!!! parcă cineva mi-ar fi dat două palme și m-ar fi trezit dintr-un somn adânc. “Unde am fost până acum?” a fost întrebarea care mi-a venit imediat în minte.
Am vrut să aflu mai multe despre acel BUMMM, fapt pentru care au urmat patru ani de “deplasări” spre cunoaștere și căutarea drumului înapoi către mine.
Ce minunat este să îți schimbi credințele și să lași de o parte tot ceea ce nu îți mai folosește în evoluția ta. Ce minunat este să începi să îi vezi pe ceilalți cu înțelegere si compasiune și să spui că “totul este perfect așa cum este”.
Oare de ce nu suntem învățați despre lucrurile care ne împuternicesc și care ne ajută să creștem frumos și în armonie cu tot și toate?
Ei bine, tot ceea ce am învățat până în acel moment critic a fost perfect așa cum a fost și, accept că a făcut parte din școala vieții mele, dar doar…până atunci.
ACUM însă, credințele mele sunt altele pentru că da, am văzut schimbări în mine și în oamenii din jurul meu. Și pot să afirm cu certitudine: Îți poți schimba viața! Tot ceea ce avem de făcut este SA NE DĂM VOIE să lăsăm de o parte “învățăturile vechi” și să acceptăm să primim altele noi pentru că DA, SCHIMBĂRILE vor veni în final.
Călătoria mea în cei patru ani nu a fost deloc ușoară. Au existat provocări, frici, neînțelegeri dar și oportunități pentru că totul era conform chemării sufletului meu. Nimeni din jurul meu, familie, prieteni, colegi nu înțelegeau ceea ce vroiam și de ce începeam să mă schimb în gânduri, convingeri și atitudini. Ceea ce nu înțelegeau era faptul că nu îmi mai plăcea munca mea de zi cu zi pentru că noua cunoaștere îmi deschisese calea spre a deveni contribuție în viețile celor din jur.
Revin la întrebarea: “Oare de ce nu suntem învățați despre lucrurile care ne împuternicesc și care ne ajută să creștem frumos și în armonie cu tot și toate? ”. Da, pentru că totul vine din primii șapte ani de viață când, copii fiind, suntem precum o “tablă goală” pe care va scrie fiecare dintre toți cei cu care interacționăm în toată această perioadă : părinții, bunicii, educatorii și mulți, mulți alții.
Aflându-mă la o întâlnire de consiliere cu cea care mi-a schimbat percepția asupra modului de gîndire și înțelegere a vieții, mi-a adus în lumină dorința uitată demult în sufletul meu și anume: să lucrez cu copiii. Gîndul mi s-a dus imediat la acea perioadă a copilăriei mele în care mama mă găsea lucrând și învățându-i pe copiii imaginari din camera mea. Da, aceasta a fost dorința mea în vremea copilăriei, lucru pe care l-am “îngropat” într-un cotlon al sufletului meu pentru că alegerea pentru viitoarea mea meserie a venit în urma unui “eșec” (așa l-am considerat atunci), care mi-a schimbat drumul în viață.
Așa a început formarea mea în medierea învățării copiilor prin strategii, concepte și tehnici care să le stimuleaze și să le dezvolte abilitățile fundamentale de gândire și limbaj și care să le corecteze și recupereze întârzierile în dezvoltare, pentru ca în final, să devină copii autonomi.
Concret, printr-o nouă abordare a învățării, se creează premisele pentru a scoate la lumină potențialul ascuns din fiecare copil.
Oare educația de ieri și de astăzi a avut sau are ca prioritate identificarea potențialului ascuns al copiilor? Eu, nu cred, pentru că cel mai important lucru în urmărirea evoluției unui copil nu este neapărat programa școlară sau felul în care sunt organizate conținuturile într-un manual ci unde se află copilul din punct de vedere cronologic, biologic și emoțional deoarece de multe ori vârsta academică nu coincide cu cea cronologică sau emoțională.
Așa că, iată-mă și absolventă a Facultății de Psihologie, în cadrul căreia am învățat să privesc cu alți ochi lumea, să comunic și să înțeleg oamenii într-un alt mod decât o făcusem până atunci, să fac legături între obiective, temperamente, comportamente și motivații.
Vedem acum o revoluție a cunoștințelor privind omul, dezvoltarea și evoluția lui, fapt pentru care ar fi foarte bine ca în viitor psihologia să fie studiată încă din clasele primare ca și româna sau matematica. Există mari deficiențe în comunicarea inter-umană și în socializare încât psihologia ar putea să explice, să reducă și chiar să acopere aceste deficiențe, dar în același timp susținând omul în autocunoaștere și dezvoltare personală.
Această etapă din viața mea mi-a întărit decizia de a lucra și susține ca și psiholog copiii în procesul de învățare mediată, pentru că, da, preșcolaritatea este prima cărămidă pe care o așezăm în construirea unei clădiri solide și, dacă nu avem această bază, această fundație, restul este doar o piramidă care cu timpul se va dărâma.
Am căutat să mă reinventez și să mă ridic din propria cenușă. Aceste nevoi au fost realizate, însă ceva lipsea. Și m-am gîndit : “Bine, bine dar ce mai lipsește? Ce este lipsă din puzzle-ul meu? Ce are nevoie omul în evoluția sa pe lîngă autocunoaștere, înțelegerea modului în care funcționează lumea și în cadrul ei, noi ca oameni, ce avem nevoie pe lângă dezvoltare cognitivă și emoțională încă din copilărie?” Și, răspunsul nu a întârziat să apară: “Minte sănătoasă în corp sănătos ”.
Da, despre sănătate este vorba, și pentru că de-a lungul călătoriei și transformării mele am învățat și beneficiat de terapii alternative pentru îmbunătățirea și menținerea stării de sănătate am înțeles că este nevoie de o nouă abordare a conceptului de sănătate. Am căutat să înțeleg mai bine corpul omenesc și nevoile sale de vindecare. Și iată-mă urmând cursurile Academiei Bowtech din Australia sub îndrumarea profesorului Andrew Zoppos. Devenind terapeut specialist în tehnica Bowen, am conșientizat faptul că organismal uman are propria sa capacitate de vindecare. Astfel, am început să practic și terapia Bowen oferind o șansă de vindecare celor care își doresc să-și ia sănătatea și starea de bine în propriile mâini.
Puzzel-ul meu este complet acum. CORP-MINTE-SPIRIT sunt formările în călătoria sufletului meu după “căderea” mea de acum șase ani.
Oare aici se oprește evoluția mea? Nu, nu cred. Pentru că dacă stagnez înseamnă că nu evoluez, ori sufletul meu nu asta își dorește.
Cu iubire,
Daniela